Se zice că ardeleanul coboară pe Feleac spre Cluj cu căruţa , cu nevasta şi
copilul. Ajungând în dreptul Teatrului, copilul întreabă:
- Tată, da' casa aiasta mare , cu doi căţei pe ea, ce-a fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Apoi, în Piaţa Unirii:
- Tată, da' omu aiesta de hier pe cal, cine-o fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
În fine, lângă Parcul Mare:
- Tată, da' la balta aiasta mică, oare cum i-a zice?
- Nu ştiu, dragu' tatii."
Femeia, agasată de insistenţele copilului, intervine:
- Da' mai lasă-l în pace pe tată-to, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care ţăranul răspunde cu bonomie ardelenească:
- Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa' aşa învaţă!
copilul. Ajungând în dreptul Teatrului, copilul întreabă:
- Tată, da' casa aiasta mare , cu doi căţei pe ea, ce-a fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
Apoi, în Piaţa Unirii:
- Tată, da' omu aiesta de hier pe cal, cine-o fi?
- Nu ştiu, dragu' tatii.
În fine, lângă Parcul Mare:
- Tată, da' la balta aiasta mică, oare cum i-a zice?
- Nu ştiu, dragu' tatii."
Femeia, agasată de insistenţele copilului, intervine:
- Da' mai lasă-l în pace pe tată-to, mă copile, nu vezi că-i trudit?!
La care ţăranul răspunde cu bonomie ardelenească:
- Lasă-l, femeie, pe copil să întrebe, că numa' aşa învaţă!